„Nu m-am așteptat la asta…”
Aud astfel de propoziții la fiecare grup de constelații familiale și m-am întrebat oare la ce se mai așteaptă oamenii când vin la un atelier de constelații?
Și aici includ ambele categorii, atât pe cei care au mai participat, cât și pe cei care vin pentru prima dată.
Vremurile se schimbă, conștiința colectivă se transformă de la un an la altul și mulți factori contribuie la asta. Astăzi, pare că suntem mai atenți la noi și la climatul nostru familial, pare că identificăm mai facil legătura dintre dificultățile profesionale ori familiale și relația noastră cu părinții, cu familia de origine.
Faptul că există o deschidere mult mai mare spre dezvoltare personală, psihogenealogie, psihoterapie și extrem de multe resurse accesbile publicului larg contribuie la educarea nevoilor și formularea intențiilor când vine vorba de bunăstarea personală.
Și astfel, ne este tot mai la îndemână să incepem un drum al autocunoașterii, explorării de sine, să culegem resursele care ni se potrivesc, să experimentăm, să alegem ce ne este de folos acum. Învățăm chiar să ne formulăm propriile teorii care ne servesc, ipoteze personale, raționamente logice și, pe bună dreptate, ajungem să credem că știm ceva despre noi, că știm de exemplu că dacă facem x, ajungem în punctul y și obținem rezultatul dorit.
Și ce se întâmplă când lucrăm o constelație familială? Descoperim că sunt multe alte aspecte posibile la care nu ne-am gândit, că putem fi surprinși de o realitate, o perspectivă pe care nu am văzut-o până atunci și, odată ce-i facem loc, apare și așezarea în noi. Apare acel „Nu m-am așteptat la asta!” și este grozav că se întâmplă.
„De unde-am plecat și unde am ajuns!”, altă frază des întâlnită după o constelație; spusă cu uimire și un soi de împăcare. Împăcare poate cu faptul că am dat drumul controlului, că m-am lăsat atins de imaginile noi, că am pășit pe un drum de care am fugit inconștient ani la rândul.
Personal, de cele mai multe ori când îmi lucrez o constelație familială, am ajuns să-mi spun că de vreme ce cred că e vorba despre ceva anume, fix acel ceva nu va fi relevant și va apărea altceva la care nu m-am gândit. Pentru că este aproape imposibil să gândim individual ceea ce conștiința colectivă poate revela atunci când avem o atitudine deschisă.
Când un grup vine împreună sub îndrumarea unui facilitator și se începe o constelație, avem cu noi un membru nou care este mai mult decât suma tuturor celor prezenți și a interacțiunilor dintre ei, care face ca informația să fie prezentă și tot mai vizibilă așa cum este potrivit și necesar celor implicați. De aici vin întrebările neaștepate, comportamentele neobișnuite, fraze de mult uitate, senzații în corp, fenomene în jur… toate cu scopul de a comunica. Ascultarea lor înseamnă să ne deschidem spre ceva ce nu am văzut, nu am gândit, nu am bănuit, să permitem fiecărei piese mici din puzzle să vină, fără a intui sau a încerca să ghicim care va fi imaginea de final, dacă și când se va termina puzzle-ul.
După ce încheiem facilitarea unei constelații, călătoria continua în sufletul celui care a lucrat, în sufletul familiei sale și a celor care au participat în măsura în care este relevantă tema pentru ei. De aceea, adesea, surprinderea persistă o săptămână, două, o lună sau mai multe, chiar un an, doi și mai mult. Sunt acele momente în care încep să „cadă fisele”… din nou, nu știi când, dacă și ce fel de fise vor cădea.
Așa cum spunea și Bert Hellinger, după o constelație, „în inima celui care a lucrat și a familiei lui încep să crească firicele de iarbă. O vreme, au nevoie să fie ferite de pașii grăbiți ai omului pentru a crește.” La fel și noi, evităm să interpretăm, să povestim detaliat, să extragem imediat concluzii după o constelație, cel puțin o lună după, tocmai pentru a ne folosi energia spre a vedea ce vine spre noi din această imagine nouă. Poate prin iarbă va crește și trifoi…poate va veni un fluture și câte și mai câte.
Vă încurajez să vă îngrijiți de experiența trăită la un grup de constelații familiale. Este absolut încântător ce se întâmplă atunci când o astfel de trăire este prețuită.
Dacă ați partcipat la vreun grup de constelații familaile, cum a fost pentru voi? Ați avut momentele de surprindere despre care am povestit aici? La ce v-a folosit până acum?
În 16-17 mai, organizez grup de constelații famailiale în Timișoara. Sunteți bineveniți.
Toate detaliile sunt AICI
