Ce contribuie la reconciliere și ce este necesar să se întâmple pentru a închide ciclul repetării unei traume?
Recent m-a surprins o imagine care apare periodic în constelațiile familiale de grup. Ceva din această imagine rămânea cu mine pentru mai multe zile și continua să îmi aducă o stare de liniște și de speranță, așa că i-am dedicat mai mult timp de explorare și m-am gândit să împărtășesc și cu voi.
Imaginea vine dintr-un moment specific în care prelucrăm relația dintre agresor și victimă. Este momentul în care oamenii dragi din spatele agresorului ajungeau să privească în ochi pe cei dragi din spatele victimei. Atunci, cu suficientă răbdare și spațiu oferit dinamicii exprimate, ceva remarcabil se întâmplă. Ceva ce încă nu reușesc să exprim în cuvinte însă efectul este de relaxare a întregului, de includere și recunoaștere. Cumva expresia „Suntem precum cele două fețe ale aceleiași monede” surprinde parțial esența momentului.
Ce înseamnă oamenii dragi din spatele agresorului/victimei? Într-o constelație pot fi reprezentanți pentru rude, prieteni, colegi apropiați, parteneri și orice altă persoană care a avut sau are sentimente de iubire, apreciere, apropiere pentru agresor sau victimă; orice persoană care prin prisma relației pe care o are cu victima sau agresorul l-ar putea plânge. Întotdeauna sunt oameni afectați și de o parte și de alta; oameni care au plâns și vor plânge atât pentru suferința victimei, cât și pentru suferința și fapta agresorului, însă cei din urmă sunt adesea uitați ori se pierd umbriți de judecată, vină, rușine, neputință.
Analizând în repetate rânduri evoluția dinamicii descrise mai sus, am observat că atunci când din partea familiei și a celor dragi ai victimei este inițiat contactul vizual înspre familia și cei dragi ai agresorului, recunoașterea este mult mai facilă și oglindirea durerii comune este aproape instantanee. Din acel moment începe integrarea celor două fragmentări, cu potențialul de a reduce efectul de multiplicare al unui astfel de tipar. Cu alte cuvinte, crește probabilitatea ca în viitor să se reducă situațiile dureroase care din punct de vedere sistemic pot indica spre o excludere anterioară din sistem ori chiar să se reducă repetarea aceluiași tip de agresiune.
Desigur, acest pas nu poate fi făcut fără alte etape de recunoaștere și prelucrare a dinamicii inițiale dintre victimă și agresor, însă scopul acestui articol nu este de a detalia metodologia de lucru, ci mai degrabă de a evidenția importanța reprezentanților pentru persoanele dragi, apropiate victimei și agresorului.
Un alte aspect important, adesea trecut cu vederea, este contextul socio-istoric în care s-a petrecut evenimentul, care are nevoie să fie menționat, inclus cu toate datele. Așa cum meționează Rupert Sheldrake „Places have fields of memory.”
Poate că citind aceste rânduri, te întrebi cum se aplică în viața ta.
Te poți gândi la o situație personală în care ai avut de suferit, ai fost victima unei agresiuni verbale, fizice, emoționale etc. Poți aduce în imaginația ta, în fața ta, imaginea agresorului. Spui în câteva cuvinte ce s-a întâmplat și ce urmări au fost. Apoi te gândești la cei dragi ție care este posibil să fi suferit sau despre care știi sigur că au suferit ca urmare a acestui eveniment și cărora poate le-a părut rău de tine, poate au judecat etc. Îți imaginezi că aceștia stau în spatele tău și permiți sentimentelor și trăirilor acestora să existe. Apoi te gândești că, la fel ca în cazul tău, și în spatele agresorului sunt persoane dragi care este posibil să fi suferit, să le fi părut rău de faptă și de urmări, să fi avut diverse trăiri, judecăți etc. Îți imaginezi că aceștia stau în spatele agresorului tău și permiți sentimentelor și trăirilor acestora să existe. Apoi inviți pe cei din spatele tău să privescă cu un sentiment de recunoaștere și oglindire a durerii spre cei din spatele agresorului. ”Împărtășim aceeași durere.”
Și dacă dorești să aprofundezi tema, recomand Angwin St. Just pentru că aduce multă claritate și noutate. Mai jos este un interviu în care povestește pe larg despre matematica fractalilor și cum putem privi tiparele cu alte lentile.
Anngwyn St. Just, doctor în științe, este traumatolog social. Este autoarea unei serii de două volume intitulată „Trauma: Timp, Spațiu și Fractali”. De asemenea, este autoarea cărții „Trauma și condiția umană”. A lucrat în întreaga lume, venind în ajutorul victimelor războiului și ale dezastrelor.
În acest video, Angwyn subliniază că evenimentele traumatice, în special cele nerezolvate, tind să se repete atât în timp, cât și în spațiu. Uneori, acest lucru este deliberat, cum ar fi cazul teroriștilor care aleg datele aniversare ale unor atacuri anterioare. În majoritatea cazurilor, însă, acest fenomen pare să nu fie pe deplin conștient. Ea sugerează că această repetare a tiparelor poate fi înțeleasă prin prisma geometriei fractale. Pentru a-și ilustra teza, ea se concentrează asupra masacrului de la Liceul Columbine din Littleton, Colorado.
Mi-a plăcut mult cum menționează în interviu despre faptul că, în general, când se face o comemorare a victimelor unui eveniment din trecut, se ridică un monument în amintirea acestora, însă nu se menționează încă nimic despre partea cealaltă și deloc despre oamenii afectați din spatele ambelor părți. Tocmai această „uitare” sau „omitere” contribuie semnificativ la perpetuarea tiparului, până când fiecăruia i se recunoaște locul și contribuția.
În explorările mele personale, această perspectivă nouă m-a ajutat să deschid comunicarea cu oameni care au făcut parte din viața părinților mei, prieteni și rude pe care nu i-am întâlnit niciodată, și care fusese blocată pentru 26 de ani, încă de la moartea părinților. Odată cu deschiderea acestei comunicări, ceva fundamental s-a mișcat în percepția mea, ca și cum am activat memoria locurilor din mine. Încă adun informații și despre această nouă stare pe care o experimentez și mă bucur că senzația generală este de eliberare și ușurință. Nu știu ce impact are asupra familiei mele, a copiilor mei și nici nu am o așteptare anume. Știu doar că a fost ceva ce avea nevoie să fie adresat și ce binecuvântare să pot folosi munca din constelații sistemice încă o dată.
Ce sens aduce acest articol pentru tine? Ce întrebări apar? Scrie-mi părerea ta. O voi citi cu mult drag și, cine știe, poate vor veni noi idei…
Mulțumesc și pe curând!
În 19-20 septembrie, te invit la grup deschis de constelații familiale. Tema este Întoarcerea acasă- inspirată de călătoria recentă pe care am făcut-o pe meleagurile copilăriei mele. Găsești aici descrierea evenimentului și formularul de înscriere: https://adinabenghea.com/intoarcerea-acasa-atelier-de-constelatii-familiale-19-20-septembrie-timisoara/
