13 iunie rămâne o zi de care să îmi facă plăcere să îmi amintesc pentru trăirile de așezare și întregire pe care le-am simțit.
Mă bucur că am răspuns afirmativ invitației Simonei Stănuleț de a participa la primul astfel de eveniment organizat de ea, neștiind ce „ni se pregătește” în privința multor aspecte.
Foarte rar mi se întâmplă să îmi fie așa de schimbător firul narativ în etapa de pregătire a unui discurs. Pe măsură ce mă gândeam la ce mi-ar plăcea și aș putea să povestesc îmi apărea tot altă idee, alt gând, altă amintire și cu fiecare și conștientizările aferente. La un moment dat mi-am zis că mi-ar trebui o zi să le parcurg pe toate și, ce să vezi, chiar am prelucrat o zi întreagă, atât ca vorbitor invitat cât și ca participant…
Nu aș putea relua discursul din acea zi pentru că nu mai știu despre ce am vorbit, însă ce pot face acum este să vă spun cum am simțit și trăit această zi și momentele majore de uimire care au contribuit la întregirea despre care menționam la început.
Senzația generală a fost de așezare în mine, de a mă aduce până la mijloc în relație, de a sta cu ceea ce este și de a mă lăsa surprinsă de ceea ce vine spre mine, de a alege ce îmi este potrivt și ce nu. Am avut parte de un public generos cu prezență și deschidere și le sunt foarte recunoscătoare. Cel mai mult mi-a plăcut un moment de liniște deplină care s-a așternut peste noi toți și faptul că am avut prezența de spirit să remarcăm și să trăim asta. Apoi, am apreciat însoțirea venită din partea publicului în timp ce povesteam și totodată aduceam în mine pe Adina din câteva momente deosebit de importante din viața mea, despre care scriu câteva rânduri mai jos și mai departe în cartea pe care sper să o citiți în curând.
Încep cu faptul că evenimentul a avut loc la Hotel Boavista – locul în care am participat pentru prima dată la constelații familiale cu Dragoș în 2011, moment care a declanșat în viața mea o serie de evenimente care au contribuit extraordinar la devenirea mea. De data aceasta eram invitată să vorbesc despre munca de constelații familiale, în calitate de facilitator și viitor formator. Nu putea fi un loc mai potrivit decât acesta pentru ca eu să îmi ofer răgazul de a face această punte între ani, de a-mi vedea călătoria, de a începe să culeg de pe drum părți din mine de care am uitat, pe care nu le-am văzut și să-mi actualizez imaginea de sine. Știam eu în acea seară de vineri din 2011 că mi se oferă posibilitatea de a alege acest drum? Nu aveam nicio idee. Știam eu că tocmai cadoul de a participa în acea seară la constelații, primit de la prietena mea Ioana și pe care l-am criticat, își va arăta frumusețea mulți ani mai târziu? Nu aveam nicio bănuială… Voi purta cu mine o vreme cele două imagini, cu mine de atunci și cu mine de ieri. Mi-e drag de amândouă și încă sunt în uimire.
13 iunie 2026
Cum de tocmai 13?
Așa se face că Simona, organizatoarea evenimentului, a contribuit, în urmă cu 13 ani, la organizarea nunții mele. Și întrebându-mă ce îmi aduce această informație acum, mi-am amintit de mine distribuind pliante la un târg de nunți și la o melodie care a rămas cu mine de atunci „Meet me halfway”, Black Eyed Peas. Iată ce ocazie bună să revizitez acele momente din viața mea și să văd ce am de recuperat și de acolo. Culmea a fost că până și una dintre participante, prezentă în sală, la un moment de vizualizare ghidat, m-a văzut tocmai la acel târg de nunți.
Cum de tocmai 26?
Mi-am dat seama că se împlinesc 26 de ani de când mi-au murit părinții, în 2000. Era clar că nu aveam cum să nu menționez și despre acest moment din viața mea, fiind la un eveniment în care discutăm despre cum depășim încercările din viață- titlu care a generat dialoguri foarte utile pentru a verifica percepția pe care o avem vis-a-vis de felul în care trăim viața așa cum este.
„Bun, 26 de ani de la moartea alor mei, 13 ani de nuntă, să spun și despre cum mi-am trăit nunta ca pe o înmormântare?!” Asta gândeam în timp ce eram pe acel scaun, pe covorul roșu, în fața tuturor. Am decis să spun și iată, reiau și aici, cu o doză de curaj și cu multă compasiune în același timp. Nu văzuzem până anul trecut suprapunerea celor două planuri ale acestor evenimente importante din viața mea. Odată văzută suprapunerea, am putut începe să descos, să desprind, să aștern de-o parte și de alta și să mă văd mai limpede pe mine în ambele momente.
Simo, Simo, Vero și Iunia. Cum de tocmai ele?
Rar mi s-a mai întâmplat ca la un eveniment să cunosc toți invitații. Privind mai atent la cum au apărut în viața mea, totul capătă sens și revederea cu fiecare dintre ele în acest context mi-a adus câte o parte din mine care a muncit din greu în ultimii 13 ani. Să pot sta pe scaun și să privesc la asta, la acest dans al vieții pus în scenă cu așa multă grație și iubire, a fost răscolitor și hrănitor deopotrivă. Așa că mulțumesc celor 5 femei prezente exact așa cum am avut nevoie să văd și să simt!
Astfel de momente în care suntem invitați să rotunjim cercul sunt de o deosebită importanță, cu un potențial fantastic de întregire și împuternicire. Voi mai petrece o vreme așezând cele trăite, cine știe ce mai apare. De exemplu, întrebarea „Unde vom fi peste 13 ani? Dar 26?”. Rămâne de văzut.
Tu ce aniversezi în această perioadă? Ce experiență din viața ta pare că a ajuns la rotunjire, la întregire, la închiderea cercului?
Poate deloc întâmplător am ales ca tema grupului de constelații familiale din acest weekend să fie „Amintiri din copilărie”. Nu am gândit-o când am stabilit data în calendar. A venit pe parcurs, când am văzut un vișin plin de rod și pe fiul meu culegând cu poftă din el. Mi-am zis atunci că astfel de momente rămân o viață întreagă în noi și ce bine ne prind la nevoie. Să putem culege din cufărul cu amintiri și astfel de trăiri, pline de culoare, bucurie, gust, copilărire… Atunci mi-am amintit de un anumit vișin de la poartă din copilăria mea. Un pom pe care l-am adorat și despre care mama îmi spune „Așteaptă să se coacă bine. Atunci au gustul cel mai bun”.
Așa și noi în viață și, în mod special, în momentele grele, de inițiere, de învățare, de durere. Avem nevoie de timp și, ideal, de cineva lângă noi, până ne coacem bine. Toate la timpul lor.
Poate a venit timpul și la tine să participi pentru prima dată la constelații familiale. Poate vrei să vii cu cineva drag sau cineva care s-ar bucura acum de încurajarea și prezența ta. M-aș bucura să vă însoțesc în acest drum.
Programul celor două zile este de la 9.00 la 16.00. Toate detaliile sunt aici: https://adinabenghea.com/atelier-de-constelatii-familiale-20-21-iunie-timisoara/
Cu drag de om și omenie!
Pe curând,
Adina
PS. Despre programul de formare care începe, culmea, în 13 noiembrie, găsești mai multe informții aici: https://adinabenghea.com/grup-de-formare-in-constelatii-familiale-2026-2029/